Am citit o carte “ Secretele mintii de miliardar” , iar ideea centrala era ca actionam dupa tipare financiare pe care le-am dobandit prin copiere de la parintii nostrii.
Inainte ca fiul meu sa se nasca am citit” Cum sa fiu un parinte bun” , cu alte cuvinte , dar am reintalnit ideea tiparului , de aceasta data, a tiparului in comportamentul vis-a-vis de copiii nostrii. Conceptul de tipar, daca imi permiteti sa-l numesc asa, l-as putea descrie si astfel : repetarea felului in care parintii nostrii s-au comportat cu noi , in comportamentul nostru vis-a-vis de copiii nostrii.
Nu vreau sa ne judecam parintii ci doar sa observam aceste lucruri si sa incercam sa schimbam ceea ce trebuie schimbat. E bine ca intelegem de unde vin aceste moduri de actiune , ca la nevoie le putem analiza si schimba sau adapta vremurilor noastre.
Nimeni nu este perfect si cred ca una din misiunile noastre este si aceea de a evolua , asa ca nu cred ca este ceva rau sa analizam putin comportamentul parintilor nostrii din vremea cand eram mici , diferitele lor reactii la diverse situatii.
Daca nu aveti inca copiii ganditi-va daca ar fi ok sa reactionati asa vis-a-vis de copii vostrii . Daca aveti copii observati-va reactiile si comportamentul.
Gasiti cazuri similare ,bune dar si rele in care sunteti parca o copie fidela a parintilor vostrii.
Tot ceea ce incerc sa va spun este ca reactiile noastre sunt invatate .Daca sunt bune totul e ok, dar daca nu, cred ca ne putem dezvata de ele. Trebuie sa le acceptam, sa le analizam, sa acceptam ideea ca sunt vazute si invatate de la altii si ca la nevoie putem lua propriile noaste decizii asupra felului in care ar trebui sa ne comportam.
Gandindu-ne cum ar trebui sa reactionam , care ar fii modul corect si chiar daca nu ne iese din prima trebuie sa continuam.
Nu putem avea pretentia sa actionam intr-o zi altfel decat am vazut, invatat si reactionat multi ani la rand
Nu am invatat din prima si nu ne putem cere sa ne dezvatam dupa o zi pe alta. Se zice ca pentru a se forma o deprindere o actioune trebuie repetata de de aproximativ 21 de ori.
Cred ca ar trebui sa cerem mai mult de la noi decat de la proprii copii.Uneori ne comportam cu ei si le cerem lucruri peste nivelul lor de dezvoltare. Oare acestea nu sunt lucruri peste care si noi ca si adulti am sarit. sau nu le-am facut din diverse motive si pretexte. Cred ca avem tendinta de a transfera copiilor nostrii unele din dorintele noastre neimplinite , o parte semnificativa din frustrarile noastre, sub pretextul ca le vrem binele.
Cred ca tot ceea ce avem de facut este sa avem grija de ei , sa-i iubim si sa avem multa rabdare cu ei , astfel incat ei sa se poata dezvolta si invata in ritmul lor . In rest cred ca felul in care vrem ca acestia sa fie trebuie sa fie propriu nostru fel de a fi.
Va astept parerile voastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu